Sergiu Iordache

Fiindcă a fost o perioadă destul de mare de liniște pe aici m-am gândit că ar fi cazul să mai scriu ceva pentru cei 2-3 vizitatori rătăciți. Eu am găsit întotdeauna post-urile lui Andrei privind călătoriile ca fiind interesante așa că, hei, poate sunt interesante și ale mele

Vacanța mea(din punct de vedere al călătoriilor) s-a compus din 2 vizite în țări străine relativ apropiate.

Prima oară, imediat după sfârșitul sesiunii am plecat în Croația către Novi Vinodolski, o stațiune/oraș de lângă Rijeka.

Distanță: ~1350 de km(dus) pe ruta Bucuresti – Timișoara – Budapesta – Zagreb – Rijeka – Novi Vinodolski. Drumul a fost făcut pe 2 bucați, odată până la Timișoara și după restul. Am ales ruta prin Timișoara pentru că de la Szeged până la destinație e numai autostradă și pentru că plăteam mai puține taxe pentru autostrăzile din Croația(o sa revin imediat), deși plăteam oricum vignietă în Ungaria. Drumul e cel cunoscut către vest, adică destul de prost până ieși în țară(faci <600 de km in vreo 11 ore) și foarte bun odată ce ieși(numai autostrăzi). Deși – atenție, Croația nu e în UE încă – și taxele de autostradă sunt destul de scumpe( aprox 4€ pe 100km ) autostradă mai modernă nu am văzut nici în Germania. Treci pe acolo peste niște viaducte de nu îți vine să crezi și intri în munți prin niște tunele impecabil semnalizate care au o lungime medie de vreo 800 de metri(deși există și unele de 2 km). E incredibil cum unii pot și noi nu.

Trecând de drum am ajuns într-un orășel relativ mic pus pe latura unui deal care intra în mare. Cazarea a fost luată de pe net și am ales un etaj al unei vile(am fost 6 persoane) la un preț extrem de avantajos(cu tot cu bucătărie și 2 băi). Chiar dacă trebuie să faci mâncare sau să mergi la restaurant cred că e de departe cea mai avantajoasă variantă. Cât despre plajă, în zona aia practic nu există o zonă de plajă cu nisip, există doar o fâșie mică de pietre(care sunt de obicei mari). Noi am avut un loc mai bun de stat, un port micuț(la vreo 25 de m de țărm erau ancorate mai multe bărci) unde era turnat ciment drept și unde în apă era nisip( ăsta era un avantaj pentru că în apa unde erau pietre erau și arici de mare pe care era mai bine să îi eviți din motive evidente). Apa era desigur impecabilă și caldă, însă nu prea existau valuri pentru că “vizavi” de zona noastră era insula Krk și astfel era ca și cum te aflai la malul unui lac mai mare.

Dacă mergeți în zonă trebuie să vizitați neapărat parcul național Plitvice, un loc cu adevărat deosebit. Pentru că mi-e mai ușor o să copiez descrierea de pe Wikipedia:

Complexul Plitvice din Croaţia a fost declarat parc naţional încă din anul 1949 (Nacionalni park Plitvička jezera), reprezentând cea mai veche rezervaţie naturală din sud-estul Europei, vizitată anual de aproape 1 milion turişti.

În anul 1979 parcul Plitvice a fost preluat pe lista patrimoniului mondial UNESCO. Reprezintă un sistem carstic format din 16 lacuri, unite între ele de râul Plitvice, şi prin zeci de cascade spectaculoase. Pădurile dese de pin care flanchează sistemul carstic adăpostesc urşi, lupi şi diferite specii de păsări. Cel mai mare lac este lacul Kozjak (navigabil).

Apa e de o culoare azurie fantastică și lacurile sunt pline de pești care stau la mal și aproape îți mănâncă din palmă dacă pui mâna în apă(și nu, nu ai voie să pescuiești acolo ). Tot acolo se găsește și cea mai mare cascadă din Croația care are aprox 80m(dar, culmea, a cărei apă nu provine din lacuri).

În rest am mai vizitat insula Krk și împrejurimile zonei noastre.

O zi specială a fost cea în care am fost până la Veneția pentru că era relativ aproape (300km dus). Am ajuns cu mașina în Mestre(orașul de pe “țărm”) și acolo am lasat-o într-o parcare de unde am luat vaporul către Veneția(15 euro adulții, 10 euro studenții). În Veneția am luat-o ușor pe “străzile” principale către piața San Marco unde am vazut cei mai mulți turiști la un loc, câteva mii probabil și majoritatea în grupuri. Veneția e cu adevărat spectaculoasă și destul de mare, la un moment dat ne pierdusem pe aleile de 1 metru lățime dintre clădiri. Ca orice oraș care se respectă există și transport în comun în Veneția, reprezentat de niște bărci(parcă 2€ costa o călătorie) cu care am fost până la insula Murano și înapoi. În Murano am văzut și cum se face sticlă la o fabrică .

Cam atât pentru acum, urmează zilele astea și partea a 2-a, Zakynthos, Grecia și poate niște poze din Croatia .